"Cum poti sa dezlegi dureroasa neputinta a omului de a fi multumit mai mult timp? de-a lungul secolelor, diferitele scoli de gandire au gasit explicatii diferite pentru starea aparent inevitabil imperfecta a omului. Taoistii ii spun dezechilibru, budismul o numeste ignoranta, islamul pune nefericirea omeneasca pe seama razvratirii fata de Dumnezeu, in timp ce traditia iudeo-credstina atribuie toata suferinta noastra pacatului originar. Freudienii spun ca nefericirea e rezultatul inevitabil al ciocnirii dintre pornirile noastre naturale si nevoile civilizatiei( dorinta e defectul de proiectare). Yoghinii sustin ca insatisfactia omeneasca e doar urmarea unei perceptii gresite a identitatii noastre. Suntem nefericiti fiindca ne socotim niste biete fapturi singure in fata temerilor, defectelor, resentimentelor, moralitatii noastre. Egoul nostru mic si limitat constituie intreaga noastra natura. Nu am fost in stare sa recunoastem caracterul nostru divin mai profund. Nu ne dam seama ca undeva, in adancul fiecaruia dintre noi, exista un Sine suprem a carui stare perpetua e una de pace. Acel Sine suprem este adevarata noastra identitate, universala si divina. Pana cand nu vor intelege acest adevar, spun yoghinii, oamenii vor trai mereu coplesiti de disperare, notiune exprimata extrem de graitor in fraza filozofului stoic Epictet:"Il porti pe Dumnezeu inauntrul tau, biet nenorocit, fara ca macar s-o stii". Yoga reprezinta efortul de a trai personal divinul din interiorul nostru si-odata gasit-de a incerca sa-l simtim in permanenta. Yoga tine de autocontrol si de efortul sustinut de care e nevoie pentru a nu mai gandi obsesiv la greselile trecutului si de a nu-ti mai face griji legate de viitor, astfel incat sa poti cauta locul "prezentei" eterne, loc din care sa poti privi calm in tine si in jurul tau."
"Elizabeth Gilbert"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Si oare cum ar fi daca aceasta pace divina ar rasari dintr-o data astfel incat sa o putem constientiza, astfel incat totul sa
fie perfect, fara momente de "disperare", de ratacire, durere sau orice sentiment care omoara cate putin din noi (cel putin atunci cand se intampla)? Perfect. Imaginati-va putin cum ar fi o zi perfecta. Apoi a doua zi...si asa mai departe. O viata plina doar de fericire...Cred ca nu ar mai fi fericire in adevaratul sens al cuvantului.
Un pic de negru peste alb te face sa-ti dai seama, prin contrastul creat, de puritatea albului...de intensitatea lui si chiar de unicitatea lui.
Eu vreau sa cred ca acea pace divina din fiinta noastra este intelepciunea. Aceasta este chiar un dar divin: sa fii intelept! Printr-o naturalete aparte sa intelegi ce se intampla in jurul tau, incepand prin a intelege ce se intampla cu tine, sa intelegi ca unele lucruri nu depind de tine si daca depind este posibil ca nu intotdeauna sa fie asa cum iti doresti...sa ai intelepciunea sa vezi mai mult decat aparente, sa ai intelepciunea de a avea rabdare...de a nu judeca, de a ierta cu gandul ca si tu mai gresesti...si de-aici armonia..."pacea" care duce la un pact cu noi insine si cu Universul... Fiecare trebuie sa gaseasca intelepciunea de a se integra, de a fi in mod natural o parte din tot ce ne inconjoara si cu bune si cu rele.
Trimiteți un comentariu