culori?

liber sa mergi pe apa, in vant si fum
fum din altii
cu ochii inselatori in doua culori
de 7 feluri
ce duc spre curcubeu
cu hipotermie.
dau speranta si apoi mi-o iau inapoi
inapoi la mine s-o imprumut mereu
mereu e tot timpul
timpul e doar al meu
gandesc in doar doua culori
nu in pastel
pastelul e pentru picturi si nu oameni.
gandesc in santuri
ce se sapa dupa ce trece el..timpul.
se surpa dupa ce mi-am lasat amprenta
si pielea e catifelata, o inghetata cu topping de ciocolata
lasata sa respire 7 minute cat mi-e cald provizoriu
si revin la fericirea exacerbata din fleacuri,
mulata pe mine.
cu parfum de indiferenta constanta
si detasare imprevizibila
imprevizibilul e la tot pasul,
in mii de culori.

Justitie cu dinti de lapte

Sa mai spuna cineva ca nu suntem "in randul lumii..", sa indraznesca cineva sa se planga ca nu traieste pe picior de egalitate cu celalalt european, sa arunce cu pietre cel care are curajul sa spuna ca Romania, o tara destul de incercata din toate punctele de vedere: social, economic, politic, istoric chiar si emotional, este cu cativa anisori in urma celorlalte state. Va intrebati stupefiati, probabil, asta in cazul in care nu ati fost de acord instantaneu, cu afirmatiile mele, DE CE?
Intrebarea asta este inutila, dragii mei, deja putem spune ca a trecut de stadiul unei intrebari retorice, ori a unei epresii cu rol de intrebare contemplativa , ori chiar poate sa scape de nuantza de intrebare cu rol retoric catre divinitate..si am putea sa facem chiar analiza gramaticala la nesfarsit vis-a vis de aceeasta expresie..insa alegem sa faceam analiza, umana, pe caratere, atitudini ale unor oameni distinsi, care nu fac discriminare, adica aceea repulsie necontrolata, nejustificata fata de cineva sau ceva. Pai asa este, luandu-ne dupa normele sociale, ce sunt, bineinteles respectate de toti in aceasta tarisoara.. Bine, bine...,teoretic dar nu si..atentie..practic!.
Eii..intotdeauna am fost mai subrezi la practica, ca doar suntem oameni, ce Dumnezeu?
Si citandu-va o maxima imprumutata de la Universitatea Uppsala, cel mai importanat si vechi centru universitar, din Scandinavia(1477) vreau sa ne deschidem putin orizonturile, sa ne relaxam si sa ne incarcam cu putina intelepciune: "A gandi liber e mare lucru. A gandi corect e si mai mare lucru".In speranta ca am reusit, trecem la nivelul urmator si in cerculetul ce inglobeaza cele spuse mai sus, va rog sa faceti inca un cerc in care sa-l cuprindeti pe cel anterior, nu este un exercitiu de logica, sau matematic, dar e bine sa incepem cu lucruri elementare, nu?
Sunt o nerecunoscatoare, recunosc, nu apreciez ce fac cei care stau la volanul acestui bolid, ce se deplaseaza cu viteza, trecand de la monarhie, comunism, democratie..la un binemeritat indigo,(acea foitza care reproduce exact ceva), pe numele lui, Romania. Nu suntem toti trasi la indigo, bineinteles, doar copii care incearca sa imite actiuni reprezentative si de ce nu, atitudini, ale unor culturi mai ales din State, referindu-ma aici la muzica si portul reprezentativ pentru fiecare stil muzical in parte. Si uitati-va cum am ajuns la ...Copii... .Copii, dragii mei, sunt cel mai pur exemplu de umanitate, trebuie sa fim atenti sa transmitem ceea ce vrem sa ducem mai departe, exact intr-o forma cat se poate de sugestiva, asemeni unui actor care pentru a juca un rol anume, trebuie sa treaca exact prin experienta sablonului ales. Si ne indreptam cu pasi repezi catre subiectul propriu zis al acestui articol....
Si pentru ca in Romania, simtul dreptatii sa tainuie si peste generatiile viitoare, angajatele Judecatoriei Sectorului 1, din faimoasa capitala, Bucuresti, se bucura de sentimentul matern in fiecare secunda, alaptand cele mai frumoase flori: proprii lor copii, direct la locul de munca. Da, ati citit bine..., nici ca se putea mai frumos, haideti sa mai facem un exercitiu de atentie, si de putina imaginatia, chiar: sa ne imaginam oameni condamnati pe viata, infractori recidivisti, sau infractori condamnati pentru cele mai odioase crime sau cine stie ce talharii, venind de la propria lor judecata lumeasca, si simtind acest sentiment minunat de puritate, sa recunoasca sentimentul matern, sa se transforme astfel instantaneu din "negru in alb", sa fie totul o mare gradina de verdeata iar distinsele doamne judecatoare , sa se relaxeze la umbra unui mar, asemeni Evei, numai ca doar pe jumatate dezvelindu-si goliciunea trupeasca, vietuitoarele Edenului sa ciripeasca, iar sarpii sa se transforme in ingeri.....
Cred ca imaginatia uneori o ia razna sare din tipare, si incearca din rasputeri sa pluteasca...sa pluteasca pentru ca aceste distinse doamne nu stau asa..oricum p holuri..ca si cand ar .poza pentru reviste deocheate, ci intr-un spatiu amenajat ,unde nimeni nu poate privi "peste gard", insa numai gandul ca acolo sunt palsmuitoarele de viata, care intre doua hotarari definitive, mai studiind un dosar doua, mai spicuind subiectiv chiar, un dosarel, mai alapteaza un cpilas, foarte frumos, insa trebuie sa aveti grija doamnelor sa nu patati acele acte cu laptic..asta ar fi pacat...Deabia daca ganguresc aceste "floricele pure" si deja sunt prezente la micul dejun, pranz si uneori cina intr-un cadru mirific al dreptatii. Ma roade totusi curiozitatea si am o intrebare stupida in cap: oare avocatele care alearga de colo colo, de la o instanta la alta, de la o curte de apel la alta, cum si-or alapta copii?? trebuie ca normele europene sa gasesca o solutie urgent altfel ar fi discriminare domnilor! si ca sa mentinem viu spiritul intelept, ar trebui sa fim recunoscatori pentru tot ce fac aceste persoane, aceste norme europene pentru noi si citez o noua maxima: "Daca ar trebui sa ne gandim la tot norocul pe care l-am avut fara sa-l meritam, n-am indrazni sa ne plangem de nenoroc. - Jules Renard asa o fi?
Inchei cu un mesaj ce nu e neaparat juridic, dar care poate duce la fapte deviante, daca nu e respectat intotdeauna, ale celor care pun un pret mult mai mare pe alimentatie: Hraniti-va si hraniti-ii sanatos si pe ceilalti , oriunde v-ati afla.

singura sansa

ar trebui sa-ngropi
samanta durerii
in pamantul lutos,
ca sa-i putrezeasca
cu timpul radacina,
sa-mprejmuiesti apoi
intregul teritoriu,
ca pe-o rezervatie naturala,
incepand sa cultivi pomi fructiferi
din lacrimile tale
transformate-n surasuri...

asa suntem

asa suntem noi,
amestec neinteles
de tarana si zapada,
de lumina si intuneric
de iubire si ura...
asa suntem,
descrierea unei umbre
purtata intre soare si pamant
de un tel anume sau de vant...
asa suntem noi
uneori roditori, alteori secetosi,
urati uneori sau frumosi,
cuminti sau prea rai...
asa suntem noi,
proprii nostri calai...

fluturi de nisip

fluturi de nisip
contopesc edenul
surprins de flacari
ce izbucnesc din privirea
unui inger bezmetic.

recurs

in procesul iubirilor neimplinite
martori mincinosi au intentat recurs,
venind dindr-un spital aflat in carantina,
vocea apararii a ragusit de tot
iar regretele tardive care-au mai ramas
se aflau la distanta de ani-lumina....

bla bla....

merg cufundat in mine si-n strada asta in care privirea a atins maximum de imprastiere,
dupa eforturi succesive, ca intr-o viziune expresionista, si surad,
fiindca imi dau seama ca le cam amestec, prin adjonctiune,
insa raspunsurile implica un grad de atentie, de efort, de tensiune, de constiinta a situatiei,
si nu te escchiva pt k esenta imperiului prostiei este comoditatea,
dar la urma urmei, fiecare trebuie sa se cucereasca pe sine insusi.
Va fi o ploaie de dimineata. Toata partea dinspre rasarit e acoperita de nori cu portiuni
mai concentrate si mai neguroase, strapunse de lumini scurte si deocamdate mute.
Va fi probabil o ploaie fecunda. Merg incet, cufundat in linistea mea singulare, ca un fugar stors
de drum. Fuga e de platitudine, fiindca intr-o uniformitate, orice alte schimbari, repetate la
intervale fixa, nu introduc in structura platitudinii decat o platitudine secundara. Vrem mereu
sambete si duminici asimetrice, dupa-amiezi de asemenea, nopti colorate cu visuri optimiste,
deci o permanenta intinerire a timpului, insa, tocmai in perspectiva si consistenta acestui timp,
toate intreprinderile noastre si toate fleacurile se plaseaza in aceasta masa in trecere vertiginoasa, tot mai spre margine, pierzandu-si neasteptat de repede din greutatea specifica
Faptul de azi devine trecut, ori trecutul e o noapte care se prelungeste inapoi.
Prezentul si viitorul sunt doar ansamblari de sperante, sunt niste raportari inverse, foarte ciudate. Viata fiecaruia consta mai mult dintr-un sistem proiectiv al sperantelor.

:*:*:*:*:*:*

Gandeste-te la mine ca la o floare,
Ce va imbatrani, apoi ofili,
Si dupa muri.
Lasa-mi durerea sa curga suvoaie, sa ma pot singura stropi.
Culege-mi spinii sa nu ma intzepe,
Nu fa nimic, nimic, decat crede!
Planteaza-ma in propriul tau pamant,
Sa prind radacini, la tine in gand,
Sa nu-mi uiti petalele, mirosul,
Imagineaza-ti doar cum ar fi gustul.
Culege-ma dintr-un intreg buchet!
Asteapta, nu te grabi!
In curand ma voi ofili
Asteapta-ma, nu te grabi!
Nu e prea tarziu,
Doar voi muri....