bla bla....

merg cufundat in mine si-n strada asta in care privirea a atins maximum de imprastiere,
dupa eforturi succesive, ca intr-o viziune expresionista, si surad,
fiindca imi dau seama ca le cam amestec, prin adjonctiune,
insa raspunsurile implica un grad de atentie, de efort, de tensiune, de constiinta a situatiei,
si nu te escchiva pt k esenta imperiului prostiei este comoditatea,
dar la urma urmei, fiecare trebuie sa se cucereasca pe sine insusi.
Va fi o ploaie de dimineata. Toata partea dinspre rasarit e acoperita de nori cu portiuni
mai concentrate si mai neguroase, strapunse de lumini scurte si deocamdate mute.
Va fi probabil o ploaie fecunda. Merg incet, cufundat in linistea mea singulare, ca un fugar stors
de drum. Fuga e de platitudine, fiindca intr-o uniformitate, orice alte schimbari, repetate la
intervale fixa, nu introduc in structura platitudinii decat o platitudine secundara. Vrem mereu
sambete si duminici asimetrice, dupa-amiezi de asemenea, nopti colorate cu visuri optimiste,
deci o permanenta intinerire a timpului, insa, tocmai in perspectiva si consistenta acestui timp,
toate intreprinderile noastre si toate fleacurile se plaseaza in aceasta masa in trecere vertiginoasa, tot mai spre margine, pierzandu-si neasteptat de repede din greutatea specifica
Faptul de azi devine trecut, ori trecutul e o noapte care se prelungeste inapoi.
Prezentul si viitorul sunt doar ansamblari de sperante, sunt niste raportari inverse, foarte ciudate. Viata fiecaruia consta mai mult dintr-un sistem proiectiv al sperantelor.