E TIMPUL...
Abia acum ne despartim, Copilarie?
Raspund oceanului spre nicaieri anume
si fara intoarcere
junglei raspund si baltilor Nilului.
Un singur loc am gasit
unde pieptul era decat Tartarul mai tare,
decat muntii azvarliti in soare de Tifon;
unde s-a rupt fierastraul rechinilor
intr-un gand subtire ca nefiinta
( si atat de gol pe cat isi cerea vesmantul,
cunoscand ce catusa-i robia cuvantului).
Foaie de hartie alba, ocean fara tarmuri,
umbra a mea, lumina singuratatii...
Abia acum ne despartim, Copilarie:
Ridica-mi panzele si...Adio.Adio Tu,
ce n-ai fi putut indura drumul acesta.
Ridica panzele si lasa-ne singur:
si vaslas, si carmeci neincercat,
si devorat de rechini
si si decapitat de monede.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu