Daca inainte asteptam sa treaca timpul sa pot pleca de aici, acum il prelungesc pana la epuizare pentru ca dincolo, acolo, nu mai este acel ceva. A plecat fiindca a vrut, a plecat pentru ca a simtit, ce simte e lege, o simtire de moment distructiva si totul devine clandestin.
Daca inainte zambeam cu inima acum zambesc cu dintii si mainile inclestate doar pentru ca a fi "emo" e o trasatura a mea(cica).
Cand incerci sa faci totul perfect iti scapa esentialul, iti scapa termeni, iti scap sentimente ce refuleaza si dau pe langa.
Cand totul e perfect, cineva iti darama castelul de nisip. Si te pune sa alegi fara a intelege si fara a vrea sa te puna in aceasta situatie.
Cand te doare sufletul din doua parti ai vrea ca durerea sa vina din mijloc, spre epicentrul tau.
Te epuizezi si iti tii palaria pe ochi, fara sa fii nevoit sa vezi fetze zambitoare si fericite, libere de orice sarcini subiective sau obiective, le vezi partea de jos a pantofilor si te gandesti la ale tale.
Cand auzi rasete te gandesti la ce planuri au azi...cand tu nu ai..si te intorci la un simbol ce iti alimenteaza tristetea.
Stii ca nu poti schimba ceva, ca si cum peste alb s-a scurs negru si l-a colorat in gri.
Vorbesc in cod?
Ai inteles ceva?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu